luni, 26 decembrie 2016

Fete. Femei. Feminism. Matriarhat




Salut, dragilor.

Am fost rugat cândva să scriu ceva despre fete/femei și cred că acum a venit momentul să înșir părerea mea SUBIECTIVĂ aici :)

Here we go!

În primul rând aș vrea să spun că Creionul iubește foarte mult femeile, căci ele sunt mai pline de culori decât majoritatea bărbaților, căci așa e firea lor și pentru că ne colorează și viața noastră.

Femeia adevărată, este ființa care e menită să susțină, să încălzească sufletul, să limpezească mintea, să creeze armonia-n casă și familie și să fie reprezentanța gingășiei, empatiei și atenției :)

Da... Așa cred că ar trebui să fie. Căci orice bărbat poate ajunge pe culmi mari... dacă are femeia potrivită alături. Cât de puternic nu ar fi acel bărbat, el are nevoie de femeia care să-l completeze. Nu am avea realizări mărețe dacă nu ar fi femeile astea înțelepte.

De acord, sunt momente când sunt greu de înțeles, sunt momente când ele singure nu se înțeleg, dar e ok să fie așa. Mie personal mi-e vesel astfel și trebuie să tratăm cu haz aceste situații, doar aveți grijă, că le putem supăra dând senzații de neseriozitate)) Știți voi cum e cu limita asta subtilă care e tare ușor de-o încălcat, de parcă stai pe margine de prăpastie și există risc în orice moment  să cazi :D Per general, la femei sunt perioade când orice nu ai face poate fi interpretat greșit și să fie un alt motiv de supărare :D Așa sunt ele, măi, și nu știu dacă se vor schimba. Mai sunt și excepții, evident. Care au comportament și gândire mai aproape de cea masculină, cu care e mai simplu, dar chiar și ele  au momente de devieri, până la urmă sunt și ele femei... oameni. De parcă bărbații nu deviază și nu au momente inexplicabile... Pfff... Să recunoaștem că avem de toate și noi. Poate nu așa des, dar avem le fel momentele noastre de „glorie”. Avem di tăti...

Important e să ne găsim echilibrul și să ne adaptăm cu cel a persoanei de alături și cu ceva empatie și comunicare eficientă, totul poate fi frumos.

Dar... din păcate... nu toate reprezentantele sexului frumos știu cum să procedeze, cum să se adapteze și cum să creeze acea armonie. Din păcate, acum, tot mai mult observ tendințe la nivel internațional, de a implementa matriarhatul. Tot mai des auzim de încălcările drepturilor femeii, de femei maltratate, de femei nefericite „din cauza cuiva” ș.a. E interesant fenomenul ăsta, căci când vor drepturi, sar repede în foc pentru a și le apăra, doar că ele sunt avantajate-n cluburi, căci nu plătesc intrarea, doar ele au voie să manifeste mofturi, căci e în firea lor și trebuie să le acceptăm așa cum sunt, ele nu sunt impuse să meargă la armată, ele au dreptul să nu achite consumația prin locale, dar dacă e invers, ăia nu-s bărbați ș.a.m.d. Ele luptă pentru egalitate în drepturi, da a egalitate nu prea miroase, simțiți? :) Stați un pic să mai inspir o dată. Ăăăăă... Nu. Nimic.

Tot mai des văd cazuri când femeile sau chiar fetele deosebit de tinere și fragede, fără mare experiență de viață, care caută să-și învețe bărbații să trăiască. Să le domine, să le critice permanent și să-i strunească. Știți alea de au studii terminate doar la facultatea de Selfuială activă, specialitatea Întoarcerii buzelor pe dos, de-ți vine să le tragi un selfie stick peste duck face? Alea, fraților. Alea. „Divele”.
C'mon! Da cine o zis că sunteți savanți de la 15 ani? Se dă înțelepciune la reducere undeva prin buticurile cu cosmetică sau noi, bărbații, muritorii de rând, ceva nu știm? Voi vreți să credeți că știți totul, dar oricum apelați la ajutorul masculilor, căci careva treburi „murdare” nu sunt pentru femei.

Întrebați femeile înțelepte, trecute prin viață și vă vor spune că o femeie puternică, stă permanent în spatele bărbatului, chiar de e mult mai puternică decât el. Că bărbatul e mai important. Ea știe că nu lupta pentru locul 1 în familie contează, ci armonia. Mai știe că dacă bărbatul se va simți bine în poziția lui, el va răspunde cu atenție și dragoste, căci așa suntem noi, bărbații, nu putem să nu vă aducem la picioare tot ce v-ar face mai fericite, ne face și nouă plăcere :)

Cu părere de rău, adesea „atotștiutoarele” astea ajung să rămână singure cu cunoștințele lor, căci devin insuportabile și fie vine schimbarea mai târziu, fie...

Și... din fericire, mai sunt fete/femei ce apreciază fiecare gest masculin și credeți-mă, ele au de câștigat. Alea sunt femei făcute să fie iubite și alea cresc fiice și mai bune ca ele și feciori gentili. Noi... iubim femeile astea foarte mult și credeți-mă, fiecare bărbat caută anume așa partener alături, cu care să se simtă-n armonie și să fie casa plină de căldură. Dacă bărbatul răspunde de bunăstarea familiei, femeia de energia din casă. Și nu așteptați totul de-a gata, că nimeni nu vă e dator cu ceva. Egoismul ăsta nu e bun. NIU NIU NIU! Regula Universului ca să ai, trebuie să și dai, se reflectă peste tot și mai ales aici.

Daaaaaar... Nu trebuie să fie toate femeile înțelepte. Chiar nu trebuie. Măcar pentru contrast, dar trebuiesc și altfel. Și oricum nu fiecare trebuie să fie fericită și cu armonie în familie. Nu?
Unele aleg altă cale. Hai să le lăsăm așa :) Ele știu mai bine. :)

Cu deosebită dragoste față de femei, Creionul vă cuprinde cu iubire! Vă iubim, coloratelor!
Aveți grijă de voi și bărbații voștri.

Pace!

marți, 20 decembrie 2016

Scrisoare către viitoarea mea soție





Bună, cititor sufletist și plin de culori.

De ceva timp tot planific postarea asta și, uite, că abia acum am găsit ceva timp delimitat pentru ea.

E o postare mai specială, o postare-apel, o postare sub formă de scrisoare, deocamdată fără destinatar.

Destinatarul e unul imaginar, la moment, dar unul foarte căutat, dorit și răbdător așteptat.

Da, exact! Îți scriu ție, dragă fată. Dragă înger pe pământ, ce umbli ca și mine, cu ochii și cu sufletul larg deschis, căutând în permanență cealaltă pereche de ochi, celălalt suflet și anume acea inimă ce bate pe aceeași undă. Sunt sigur că cardiograma ei va avea ceva tulburări puternice în momentul când ne vom intersecta, căci... după atâta căutare și așteptat, va fi „ușor” cutremurată de intensitatea simțurilor.

Știu... și... simt cu toată inima mea de sufletist, că lunga așteptare nu e în zadar, căci vorba aia „ceea ce e mai frumos, nu se dă ușor”. De aia cred că acel „frumos” are nevoie de ceva mai mult pentru a se coace.

Când te voi găsi, în primul rând să știi că te voi certa că ți-a luat atâta timp să apari. Poate te voi bate cu săruturi, poate te voi mânca cu privirea tremurândă, zglobie și plină de viață, dar mai știu cu certitudine că mă voi bucura nespus că ai apărut.

Știu că avem muuuuuulte de vorbit și că ne va lua săptămâni doar de la început, pentru prima doză de droguri verbale, dar și o viață nu va fi de ajuns ca să ne epuizăm temele de discuție.

Să știi că eu sunt deja pregătit. Dacă până acum mai aveam dubii, acum sunt ferm convins că sunt pregătit. Cred că așa a trebuit să fie. Așa era mersul cronologic al lucrurilor. Abia acum pot spune că am simțit acel scurtcircuit în cap, care mi-o mai schimbat ceva concepte, care, după părerea mea, erau limitative și-mi „lăsau un gust neplăcut în gură”.

Pregătește-ți oasele, căci ele vor fi extrem de strânse-n brațe de la bun început și foarte călduros de fiecare dată. Pregătește-ți pielea, căci ea va avea de „îndurat” un pupăcios incurabil ce are de gând să sărute fiecare celulă din tine. Pregătește-ți obrajii, care vor avea de suferit în urma hlizitirilor și râsetelor des. Pregătește-ți mintea pentru provocări haioase (și nu doar), căci va avea de simțit ceva similar cu roller coaster-ele americane (американские горки), căci nu tot timpul pot fi monoton, stabil sau plictisitor, recunosc.

Să știi... că odată găsită, te voi apuca strâns de mână, te voi privi în adâncul sufletului și te voi întreba cu extremă sinceritate dacă ești gata să mergem așa... împreună, de acum încolo, orice nu ne-ar pregăti soarta și să știi că eu nu am de gând să cedez. Te-am căutat prea mult ca să-ți dau voie să dispari. Te voi pupa tare apăsat și cu ochii arzând de pasiune și să știi că te voi însoți peste tot în această aventură.

Poate încă nu știi, dar eu sunt de modă veche. Eu încă mai cred în valori pure. Încă mai cred într-o singură familie și dragoste pe termen de-o viață. Încă mai cred în armonie în casă și suflete. Încă mai cred în susținere și ajutorul necondiționat, mai ales între cei ce se iubesc. Încă mai cred... în tot ceea ce e frumos și cu adevărat prețios.

Am să bag maxim suflet în tine și-n tot ce o să facem împreună, căci eu... altfel nu pot.

Acum așa cred că voi proceda la prima interacțiune. Sau poate așa aș vrea... Dar poate va fi diferit... Cine știe? Oricum nu ar fi, să știi că simt că întâlnirea noastră se apropie tot mai mult. Ajunge să umblăm așa „incompleți”. Există și zbor mai eficient... în doi. Undeva citisem că 2 îndrăgostiți sunt ca 2 îngeri cu câte o aripă și reușesc să zboare doar dacă se cuprind.

Ce zici? Zburăm? :)

Eu zic să încercăm. Întotdeauna mi-a plăcut să zbor, chiar de cred că încă nu l-am cunoscut în esență.

Cu drag, eu.
Al tău.
Creion.
Creion Colorat.
Un personaj simplu.
Dar cu suflet.
Muuuuuult suflet.

Te cuprind. Deocamdată... imaginar, dar zâmbind, să știi...