Ochii dezvăluie puterea sufletului

Ochii... ne pot zice mult mai multe decât observă majoritatea.

Totdeauna am avut mare curiozitate să privesc lumea-n ochi când vorbesc, când acționează și când se oglindesc în ei emoții și sentimente. Dar cu timpul, înveți să le pătrunzi tot mai adânc, căci m-am convins că ei chiar reflectă sufletul.

Acum, recunosc un suflet puternic dintr-o mie și nu-mi ia mult asta... căci, din păcate, sunt tot mai mulți oameni superficiali și zombați, care idee nu au de multe.

N-ai cum să nu observi ochii ce au suferit, ce au plâns sau ce au sângerat în trecut. În ei te poți pierde, căci poți concomitent vedea imagini, auzi strigăte și plânsete și poți simți dureri. Filmele 5D nici nu se compară, credeți-mă.

Adesea, citind sufletele prin ochii unor oameni mai speciali, cărțile nu te mai captivează. Pur și simplu te pierzi în adâncimea lumii lor interioare și realizezi că istoria vieții astea e mai veridică decât orice fantezie scrisă.

Și să știți că doar cei mai puternici din ei, oricum rămân blânzi. Pentru că numai cei care au atins infernul știu să aprecieze raiul pe pământ și să contribuie la răspândirea luminii. Și totodată paradoxal e că anume cele mai rănite suflete, pot fi cele mai vii și cele mai optimiste. Nu toate, desigur... Căci nu toți au puterea și posibilitatea de a se ridica de fiecare dată. Dar cei care aleg s-o facă mereu, au ce povesti, cu ce inspira și pot să râdă sincer și sonor chiar și atunci când pericolul le apasă pe rană, căci... ei știu că pot supraviețui...

Promit!

Scrisoare către mine şi toţi cei apropiaţi mie.

Ştiu că acum sunt într-o perioadă mai stranie.
Ştiu că sunt greu de înţeles.
Şi mie mi-e greu, credeţi-mă.
Ştiu că creez disconfort.
Ştiu că nu ştiu multe şi ştiu că mai am de căutat răspunsuri.
Ştiu că pare superficial şi dintr-o parte de parcă problemele sunt doar în capul meu. Dar mai ştiu că problemele sunt şi-n capul meu, recunosc, însă nu e doar asta...
Ştiu că am obosit foarte mult... şi... ştiu că aş da tare multe să fie bine.
Şi mai ştiu că e necesară şi perioada asta... Mai târziu voi putea aduce argumente de ce.

Şi... mai ştiu... că asta nu va dura veşnic. Refuz să cred că nu are sfârşit şi refuz să cedez.

Dar... totodată...

Promit să lupt până la capăt!
Promit să găsesc răspunsurile corecte! Promit să mă fac bine! (şi fizic, şi moral) Promit să mă reumplu de lumină!
Promit să ajung pe culmile setate!
Promit să îi ajut şi eu pe cei care mă ajută acum şi care ştiu că chiar le pasă!
Promit să devin şi mai puternic!
Promit să învăţ şi lecţiile astea!
Promit să devin mai bun!
Promit... să fiu împlinit şi-n armonie!

Acuma sincer, dragilor... Chiar nu pot şti cât timp îmi va mai lua. Dar într-un final va fi bine. (Dacă nu e bine, nu e finalul. Corect?)

Până atunci... Îmi cer scuze din sufletul meu sângerând, pentru disconfortul creat, pentru grijile ce vi le faceţi pentru mine şi pentru întrebările ce vă macină şi pe voi.

Să ştiţi că eu apreciez mult empatia calitativă ce mi-o oferiţi şi nu trec cu vederea orice gest nobil. Poate acum nu sunt în stare să reflect sincer toate emoţiile, dar va veni timpul când vă voi mulţumi personalizat.

Vă sunt recunoscător că mai credeţi în mine! Eu tot mai cred! Şi voi lupta până la urmă.

Promit!

Un Creion tocit.
Dar încă Colorat!

Anti sistem

Salutare.

De ceva timp tot mă gândesc că sunt și un personaj rebel. Mai ales când nu găsesc o explicație logică la unele fenomene sau acțiuni ale oamenilor. Și mai ales când știu că foarte multe altele ne sunt insuflate, impuse, sugerate sau doar "corect" prezentate de cei "mari"... când observi că o societate acționează într-un fel sau altul.

Majoritatea sunt atât de "ocupați" ca să își da seama că cineva-i coordonează cum vrea și că își pierd direcția personală astfel.

Suntem o populație în care au sădit prostie, ură, invidie, orgoliu fără valoare, critică față de cei care nu-s ca noi... Toți sunt experți în a ponegri pe alții și a aduce "argumente plauzibile" de ce alții sunt levâie (nașpa). Știți situația când mergi la un medic și-ți zice că tot ce ți-a zis alt doctor e greșit și dacă n-o să faci cum zice el, probabil o să mori? Și că doar el e deștept și restu-s proști și exemplele pot continua...

Mie-mi pare rău că sunt așa mulți oameni mici. Eu așa le numesc. Căci dacă tu nu știi să cultivi singur în tine valori bune, să cureți cele sădite de altcineva și să delimitezi ce te reprezintă și ce nu, pentru mine ești doar un om mic. Și nu contează câți bani ai, ce mașină conduci și unde locuiești. Oricum ești un om mic. Mic la suflet, mic la înțelepciune.

Te rog să găsești putere și timp să analizezi încotro te îndrepți și dacă asta e chiar ceea ce vrei cu adevărat sau mergi și tu încolo pentru că acolo ți-au zis alții că-i bine? Delimitează mai mult timp pentru tine, ca să înveți să te asculți. Ca să înveți mai mult să taci, căci eu consider că e o artă să poți să taci. Daaaa, recunosc, pentru mine asta e o măiestrie, mai ales când ai avea atâtea a spune, să decizi să-ți ții gura, pentru a nu te grăbi cu concluziile, cu reacțiile și mai ales ca să lași interiorul să vorbească mai mult.

Recunosc, e dificil. Mai ales că mulți sunt înfricoșați de ce pot găsi înăuntru. Dar dificil nu înseamnă imposibil, right? :)

Fenomenal e că abia când începi să te asculți mai mult, îți regăsești viziunea tot mai clară. Și tot atunci poți observa că viziunea ta nu coincide cu cea a sistemului, căci ăla e construit pentru ei, nu pentru tine.

Așa începi să ți-l creezi pe al tău. Încet, încet. Bazat pe propriile valori și viziuni. Și trebuie forță, dragilor, căci sistemele pot fi contradictorii și incomode pentru cei care le-au creat pe celelalte. Dar totodată, poți găsi personalități cu viziuni similare și să vă aliați. Parteneriate se numesc altfel. De orice gen.

Găsiți putere să vă delimitați "de ce-ul" și să vă aliniați cu sistemele cu cei ca voi.

Vă cuprind.

Oh, darling...

Ce folos că ai cel mai bun cur și țâțe perfect „desenate”, în combinație cu o față simpatică, atrăgătoare, dacă-n suflet îi mucegai și-n cap șuieră vântul?

Ce folos că ai corp demn de concursuri de bodybuilding, portmoneu gros și cea mai tare mașină din parcare, dacă n-ai „coaie” și un cuvânt demn de un bărbat?

Poți avea tot ce tu ai credea că te face o persoană interesantă și totuși să nu fii un om de valoare, o personalitate.

Vezi tu... Înfățișarea nu e numaidecât meritul tău, ci al părinților și al Universului. E un avantaj fizic dat de sus, dar tu-l utilizezi ca pe cel mai mare dar. Fie... E dreptul tău, până la urmă 😉

Dacă părinții îți ticsesc portmoneul gros și ți-au dat cheile de la mulți cai putere sub capotă, asta tot nu te face bărbat. Și chiar o sculă mare și perfect funcționabilă tot nu te face un bărbat adevărat... spre marea ta dezamăgire... Îmi pare rău să-ți zic asta... dar asta e...

O personalitate se construiește din temelie, cărămidă cu cărămidă, căci dacă s-ar cumpăra, sunt sigur că mai mulți ar avea-o.

Dar nu toți o înțeleg. Și e bine așa. Noi, însă... trebuie să mai depunem ceva efort pentru a depista mărul bun printre cele stricate. Sunt necesari toți, măcar pentru constrast. Altfel ... cum ne-am diferenția?

Daaaaaa.... Azi îmi permit să fiu mai răutăcios, mai critic, mai sarcastic și să scriu mai diferit decât de obicei... Pentru că sunt diferit... Mereu. Într-o zi sunt blând, în alta mai tăios. 😈 Ca un om. Că așa parcă e ok pe planeta asta. Nu că aș avea motive sau cineva o contribuit, nuuuu. Ba deloc. Nu știu ce mi-o venit. Cred că doar simțeam nevoia s-o exteriorizez.

Vă pup!

Creion,
Creion Colorat

Pupăcioșii

Pentru mine pupăcioșii sunt COSMOS!

Poate din simplu motiv că sunt și eu un pupăcios incurabil. 😀

Cum să nu-ți placă să pupi pe cineva? Nu pe toți, evident... 😀 Sunt persoane pe care chiar vrei să-i mănânci cu totul și poți să-i sufoci cu săruturi apăsate.

Pentru mine asta e manifestarea dragostei, căldurii, luminii și această „activitate” încarcă cu pozitiv dacă e aplicat în momentul potrivit, în locul potrivit și cu omul potrivit. Nu e nevoie de prescripție medicală pentru asta, dar efectul e chiar unul de vindecare 😇

Pupați-vă des, coloraților! Cu oamenii voștri, cu cei apropiați, cu persoanele potrivite și cu copii, căci ei sunt mega dulci și sinceri!

Trăiască pupășioșii! 😘😍

Cu deosebit drag, un PUPĂȘIOS incurabil,
Creion,
Creion Colorat.

Comunicare calitativă

Salutare, coloraților! 😊

Ce e aia comunicare calitativă?

După mine e comunicarea care te face să devii mai bun, fie ea constructivă, cu tendințe de a te șlefui sau motivantă, cu tendințe de a te încărca cu încredere, subliniindu-ți calitățile forte. E atunci când interlocutorii pot să își redea gândurile clar, cât și să asculte bine, să citească printre rânduri și să adauge ce e nevoie, ce trebuie să auzi, nu ce vor ei.

Ceea că tu vrei să te dai tare cu păreri deștepte în fața unor amici, denigrând pe alții care sunt prezenți nu e deloc ceva de laudă. Poate asta te-ar avantaja cumva pe termen scurt, dar astfel vei crea energie aiurea în jurul tău, plus mai lași și un om cu „cu gust amar în gură” în urma acestor vorbe.

Sunt niște comori oamenii cu care nu te saturi de discuții și ai impresia că nici o viață nu ți-ar ajunge ca să abordezi toate temele dorite. Dar, pe de altă parte, câteodată sunt de ajuns și 15 minute stând de vorbă cu-n om potrivit, ca să vrei să trăiești mai departe.

Puterea cuvântului e fenomenală și trebuie aplicată cu grijă.

Tu când ultima dată ai adăugat plus valoare cuiva, doar zicându-le ceva valoros? Mai ales celor apropiați, nu vă zgârciți să le demonstrați că le iubiți, că țineți la ei și că-i susțineți calitativ oricum. Și mai aveți grijă să fie reflectat și-n acțiuni.

Sădiți vorbe bune și veți strânge roade magice!

Cu mare mare drag,
Creion.
Creion Colorat

Valori luate de mână

Eu totuși îi voi apuca de mână doar pe cei care împărtășesc aceleași valori cu mine. Voi merge înainte doar cu cei care merg în aceeași direcție și le voi deschide sufletul mai mult doar celor care știu că îmi vor păstra valorile. Acei colorați ai sufletului meu.

Pe ceilalți, le voi ține la distanță. În dependență de posibilitate, personalitate și comportament... distanța va fi diferită de la om la om.

Chiar și cei mai luminoși oameni au nevoie de spațiu pentru a-și încărca bateriile. Chiar și cei mai luminoși au nevoie de liniște de la influențe mai puțin pozitive asupra personalității lor. Chiar și cei mai luminoși nu sunt veșnici. Chiar și cei mai luminoși mai sunt influențați aiurea.

Eu îi vreau și îi țin aproape pe cei care privesc cu mine în aceeași direcție și acționează ca atare. Oameni care pun valorile pure mai presus ca egoul, egoismul, egocentrismul, materialismul, minciuna, trădarea, ura, presiunea și oricare alte valori ce mă descurajează și storc de energie.

Oamenii mei sădesc bunătate. Oamenii mei sădesc lumină. Oamenii mei sădesc dragoste, armonie, libertate, fericire, empatie, susținere, simplitate, pozitivism, optimism, succes, inteligență emoțională, dezvoltare, diplomație, înțelepciune, zâmbete, pupuri și în mare parte, mai mult... emoții pozitive.

Oamenii mei ... sunt oamenii mei. Și cu ei mă voi lua de mână. Cu ei ne vom lua de mână valorile comune și vom merge sigur înainte.

Libertatea - sora dragostei

Bună coloraților!

Voi iubiți libertatea? Eu, nespus de mult.

Pentru mine libertatea e sora dragostei. De ce? Pentru că doar când te simți liber, te poți simți mai fericit.

Și aici vorbesc despre:

• Libertate în acțiuni. Să fii tu însuți/însăți și să nu te electrocuteze cumva gândul că ai putea deranja pe cineva prin oarecare comportamente.
• Libertate în mișcare. Să poți merge oriunde vrei, fără a întâmpina obstacole. Să călătorești oriunde-ți dorește inima și te pot purta picioarele.
• Libertatea la job. Să nu simți respirația aia la ceafă permanent.
• Și nu în ultimul rând, Libertatea în relații, desigur. Cu responsabilitate, dar poate cu mai  puține obligații. Imaginați-vă cum ar fi asta ca 2 oameni să se găsească, să se bucure unul de celălalt, matur să delimiteze ce activități tangente au și să le facă împreună și restul să le facă separat, ca să nu încurce măcar. Ideal, însă, ar fi fost să se și susțină, desigur. Să pună umărul acolo unde pot și e nevoie.

Cât de magnifică e senzația de a ne simți liberi... Și nu contează ce rol în viața noastră au oamenii de alături. Fie că e vorba de părinți, soră, frate, rude, prieteni, parteneri de afaceri, colegi de birou ș.a.m.d. E un sentiment PRICELESS când nu simți vreo lesă.

Din păcate însă, nu oricine poate oferi și primi libertatea asta. Cineva tinde să țină pe cineva legat, pe când alții, să fie legați. Da da, sunt și de ăștia. Chiar de unii n-o recunosc.

Dar tu, știu că ești altfel, Colorică. Știu că poți fi liber și poți oferi libertatea asta. Nu-i așa? Pentru că știm cu toții că dacă ni se oferă libertatea asta din partea cuiva, noi vom vrea să stăm și mai mult alături de acești oameni și să ne împărțim timpul cu ei.

Fiți liberi. Dați libertate.

Vă cuprind cu drag!

Creion,
Creion Colorat.