Yo yo yo!
Creionul a revenit. Chiar din prima zi a anului. Tada bum tsss! 🥁
Bine te-am regăsit, LUMINĂ! 🙏🤗
Da da, știu. Pauză cam luuuungă am luat (și pe mine asta m-a pus mult pe gânduri, crede-mă), chiar de aveam impresia că a trecut mai puțin, abia acum am observat că sunt aproape 2 ani 😯 2 ani, YOPTA!
Din start țin să te previn că v-or curge din mine multe rânduri, trăiri, gânduri, emoții și conlcuzii... dar era și de așteptat după atâta absență, nu? 😀
Însă...O clipă... Huuuu (expirând puternic și mai ușurat)
Cum era acolo? „Mai bine mai târziu decât niciodată”, da? Și „Ca să te regăsești, trebuie să te pierzi”, da? Ap iaka.
Uhhh, cât de dureroase și confuze nu ar fi pierderile de sine, sunt ȘI MAI SPECTACULOASE REGĂSIRILE! Daaaaaaaaa! De fiecare dată tot mai REVELANTE (există oare așa cuvânt? de la „revelație”, cred că v-ați prins) și asta e MAGNIFIC! 🙏🙏🙏
Așa deci, hai s-o luăm pe etape:
1.
- De ce/unde am dispărut?
- Am avut o perioadă de schimbări majore pe mai multe arii importante ale vieții. Pe alocuri mi-am devalorizat prioritățile, pe alocuri mi le-am resetat mai puternic. Cert e că am avut o luptă interioară aproape toată perioada (și nu doar interioară, ooops 🙈), și recunosc că mai lucrez la acest capitol, dar toate duc la BINELE MEU ABSOLUT! Credeți și simțiți și voi la fel?
Adică sunteți siguri că ce nu vi s-ar întâmpla-n viața asta, e pentru ca să devenim cine trebuie să devenim sau suntem cu adevărat? E o încredere inexplicabilă că există o putere mai mare decât înțelegem noi pe moment și dacă suntem deschiși, le asimilăm mai târziu și asta vine cu o senzație valoroasă, căci e de neprețuit ce învățăm după.
A câta oară mă conving că MAI ALES perioadele dificile din viața noastră, sunt menite să aducă SCHIMBĂRI MAJORE în noi, în felul nostru de a gândi, de a acționa și de a elimina multe bariere ce ne limitau până acum.
Sunt recunoscător pentru toate aceste lecții, chiar de au apăsat pe răni sângerânde, dar știu că dacă doare - e ceva de învățat acolo la sigur. Cu cât mai tare doare, cu atât mai mare lecția. În fine, cred că știți despre ce vorbesc...
2.
Cred că abia acum, la răscrucea dintre anii 2019-2020, am reușit să dedic ceva timp (puțin mai calitativ) pentru a analiza și sintetiza anul ce a plecat. Dar am decis, s-o fac prin recunoștință. Să mulțumesc tuturor experiențelor plăcute și MAI ALES celor ce au venit cu revelații majore (ca să nu le numesc „neplăcute” sau dureroase). Cred că știți că recunoștința e cea mai binecuvântată rugăciune către Univers și Creator, cât și către ființa noastră, pentru că suntem și noi parte din toată dragostea lui Dumnezeu (sau numiți-l cum vreți). Totul face parte dintr-un întreg, pe care noi nu-l știm adesea, însă când acceptăm acest fenomen și avem încredere în ce va urma, în imaginea de ansamblu pe care noi nu avem s-o știm, chiar vine ceva mai bun ulterior. DE FIECARE DATĂ!
Am mulțumit, mai ales oamenilor cu care am avut neînțelegeri, în rezultatul cărora au sângerat iar crăpăturile sufletului. Și dacă să analizez mai sincer, nu sufletul a suferit, ci egoul mai mult, cu toată gândirea lui limitativă (adică care a format o imagine despre cum trebuie să fie viața noastră). Dar aici e vorba doar despre viziuni contradictorii - fie dintre 2 oameni... SAAAU fie chiar și dintre viziunile aceluiaș om care se luptă între 2 credințe (din eng. „beliefs”- convingeri, păreri).
Deci, oamenii care ne scot din zona de confort și ne apasă pe răni, tot sunt trimiși de Sus, ca profesori eu cred, căci asta ne face să ne înțelegem pe noi ulterior.
Așa că, SUFLETE LUMINOS, da da, mă adresez direct Ție acuma, căci în pofida certurilor și cuvintelor grele ce ne sună-n cap până-n prezent, eu mai continui să cred în ACEA DRAGOSTE ȘI LUMINĂ DIN TINE, să știi... Cât și-n cea din mine, (recunosc, că ne ia ceva timp să ne convingem iar c-o avem)
Însă, dacă egoul nu ne-ar încâlci gândurile și convingerile așa cum o face, poate ar exista mai multă armonie între oameni. Însă dragostea vine de mână cu frica (una fără alta cumva nu există), și nu e așa simplu să ne acceptăm și iubim reciproc. Dar, suntem oameni până la urmă și avem MUUUULTE DE ÎNVĂȚAT, până vom putea să acceptăm fricile ca parte din noi și să lăsăm dragostea să domine mai mult. Cert e că toți au frici. Toți. Diferite de la om la om, da. Chiar de unii au învățat să le învingă mai curajos.
Și-n lupta asta a fiecăruia , atunci când se întâlnesc 2 furtuni interioare, doar cu muuuultă răbdare, respect, dragoste absolută, încredere, empatie și minte deschisă ar fi posibil ca aceste 2 furtuni, să se liniștească o dată ce se întâlnesc. Dar e de ajuns măcar 1 element din cele de mai sus să lipsească și totul poate lua o direcție mai puțin plăcută pentru ambii... din păcate.
Eu încă-mi analizez furtuna. Știu cu certitudine că și tu o faci. Și cred că o viață tot învățăm cum să facem să domine armonia interioară. Dar asta și e frumos. Cărarea parcursă de fiecare spre BINELE LUI SUPREM!
Acum... cu toată sinceritatea și cu sufletul deschis o mai zic o dată: ÎMI PARE RĂU ȘI IARTĂ-MĂ pentru furtuna mea ce te-a rănit. ÎȚI MULȚUMESC pentru dedicația și căldura oferită, crede-mă că apreciez mult și TE IUBESC pentru lumina ce-o porți, căci ambii știm că ai destulă. Da că ne ia gura și emoțiile pe dinainte, e uman. Ele ne creează cele mai mari probleme, YOPTA 😂 Așa e, de mici, câțiva ani învățăm să vorbim, ca după, o viață întreagă poate să nu fie de ajuns să învățăm să tăcem.
Știu că s-o spus prea multe (chiar de nu toate, hai să recunoaștem 😅), dar acum, te rog mult, hai să ne iertăm reciproc și să acceptăm faptul că doar avem viziuni diferite în unele cazuri, chiar de-n alte cazuri, le avem identice. Să mai acceptăn diferențele dintre oameni (asta fiind una din lecțiile MAJORE DIN VIAȚA MEA) și să înțelegem că ceva pe moment era nepotrivit. Atât.
Și că e ok ca oamenii să nu fie de acord în ceva, dar dacă simțim că nu ajungem la un numitor comun, e normal să lași lucrurile cum sunt, dar s-o ia fiecare pe calea lui. Cât de apropiați nu ne-am simți și cât de multă dragoste nu ar fi la mijloc. Că dacă nu era dragoste, nu era nici suferință, corect? Era doar o indiferență care nu ne afecta. Așa că... Mergem mai departe spre armonia și liniștea noastră interioară!
Mulțumesc încă o dată pentru dedicația ta. Apreciez mai multe decât s-ar părea, să știi. Te iubesc! Ai grijă de TU!
Hai că m-am cam prea reținut aici 😀
3.
Discutam cu oameni de suflet în ajunul Noului An și am fost întrebați ce așteptări avem de la anul ce vine și ce vrem să fie realizat în 2020 (ceea ce nu e ceva rău, căci e bine să-ți setezi obiective și să ai vise) dar Creionul a reacționat deodată mai Colorat (nu a stat mult să se gândească, doar așa i-a venit pe moment😀 - evident că din informația acumulată din diferite surse, vă dați seama) și a zis:
- Eu cred că, că trebuie să începem cu ceea pentru ce suntem recunoscători deja și să înlocuim „ce vreau”-ul cu „ce pot oferi” în schimbul a ceea ce vreau. Și aici e o MAAAAARE diferență, dacă sunteți de acord. Prea mult timp am fost învățați să cerem și mai puțin să dăm și de cele mai multe ori, abordarea exact inversă ne ajută să dobândim ce vrem, oferind mai întâi.
Așa că, și Creionul acuma are o însărcinare nouă - să-și reformuleze aspirațiile și obiectivele. La treabă! 💪💓
Doamne, cât îmi era dor să simt aceste CULORI VII 💓(cred că vă mai amintiți că aceste culori semnifică emoțiile, da?)
Mulțumesc din suflet UNIVERSULUI pentru MANA ASTA LUMINOASĂ! Mi-a fost dor să scriu. Mi-a fost dor de VOI! Mi-a fost de de MINE! 🙏🙏🙏
MULȚUMESC aparte ȚIE, dragă cititorule, că ai dedicat din timpul tău prețios, să citești rândurile sufletului și capului meu. 🙏🙏🙏
Vă cuprind cu deosebit drag 🤗
Al vostru, Creion
Creion Colorat
