Scrisoare către mine şi toţi cei apropiaţi mie.
Ştiu că acum sunt într-o perioadă mai stranie.
Ştiu că sunt greu de înţeles.
Şi mie mi-e greu, credeţi-mă.
Ştiu că creez disconfort.
Ştiu că nu ştiu multe şi ştiu că mai am de căutat răspunsuri.
Ştiu că pare superficial şi dintr-o parte de parcă problemele sunt doar în capul meu. Dar mai ştiu că problemele sunt şi-n capul meu, recunosc, însă nu e doar asta...
Ştiu că am obosit foarte mult... şi... ştiu că aş da tare multe să fie bine.
Şi mai ştiu că e necesară şi perioada asta... Mai târziu voi putea aduce argumente de ce.
Şi... mai ştiu... că asta nu va dura veşnic. Refuz să cred că nu are sfârşit şi refuz să cedez.
Dar... totodată...
Promit să lupt până la capăt!
Promit să găsesc răspunsurile corecte! Promit să mă fac bine! (şi fizic, şi moral) Promit să mă reumplu de lumină!
Promit să ajung pe culmile setate!
Promit să îi ajut şi eu pe cei care mă ajută acum şi care ştiu că chiar le pasă!
Promit să devin şi mai puternic!
Promit să învăţ şi lecţiile astea!
Promit să devin mai bun!
Promit... să fiu împlinit şi-n armonie!
Acuma sincer, dragilor... Chiar nu pot şti cât timp îmi va mai lua. Dar într-un final va fi bine. (Dacă nu e bine, nu e finalul. Corect?)
Până atunci... Îmi cer scuze din sufletul meu sângerând, pentru disconfortul creat, pentru grijile ce vi le faceţi pentru mine şi pentru întrebările ce vă macină şi pe voi.
Să ştiţi că eu apreciez mult empatia calitativă ce mi-o oferiţi şi nu trec cu vederea orice gest nobil. Poate acum nu sunt în stare să reflect sincer toate emoţiile, dar va veni timpul când vă voi mulţumi personalizat.
Vă sunt recunoscător că mai credeţi în mine! Eu tot mai cred! Şi voi lupta până la urmă.
Promit!
Un Creion tocit.
Dar încă Colorat!
