Priviți cerul mai des.

Salutare.

Creionul revine. Plin de emoții (tipic perioadei astea). E uman, tot ok :)

Creionul s-a umplut de culori (emoții, sentimente, trăiri) și a decis să mai scrie ceva :)

Vin cu-n apel : Priviți cerul mai des.

Acolo e mult mai multă armonie decât în telefon, laptop, tabletă sau televizor. Cerul tot timpul a vorbit cu noi. Vorbiți cu el mai des, decât cu ecranele.

Dragilor, pierdem esența lucrurilor. Pierdem omenia. Pierdem dragostea și credința.

Ecranele ne fac să ne grăbim să trăim. Să nu observăm câtă frumusețe și bogăție avem în jur.

Suntem prea egoiști, dar eu cred că ăsta e un păcat. Nu apreciem lucrurile simple, dar care ne fac fericiți cu adevărat. „Ceea ce ne face fericiți, este gratuit.” Mai țineți minte ? Dragostea, nu sexul. Credința, nu religia. Fericirea, nu zâmbetele false. Prietenia, nu măștile. Natura - adevărata casă a omului, nu castelele. Fericirea e gratuită.

Dar ... dragii mei, dacă dispare natura, dispărem și noi, populația acestui Glob ... și nu vorbesc doar de oameni. Sunt vietăți care merită mult mai multe decât unii oameni.
Voi realizați ? Way, Feghea, la capul tău ajiunji ?

Cine mai simte că natura s-a schimbat ? Cine mai simte suferința Pământului ? Cine mai simte energia grea ? A ? Hai, mânuța sus, nu vă fâstișiți. Oricum, sper, că nu vă vede cineva de după ecrane care să înțeleagă de ce stați cu mâna ridicată.

Dar e ok. E ceva normal pentru Pământ. A făcut-o de câteva ori, o va mai face. El (Pământul, Terra) s-a renăscut de câteva ori. O va mai face o dată, cu siguranță. Va șterge tot răul ... dar ... din păcate cu o bucată mare de bine ... Și ... noi ... toți locuitorii acestei planete ... nu doar oamenii, putem fi șterși cu ajutorul combinației de taste SHIFT + delete, fără cale de întoarcere ... vom rămâne în istorie ... Cam ca dinozaurii, cred că ...

Putem fi ... da ... însă, din păcate, nu avem de unde ști sigur. Nu există știință care calculează cât mai are de răbdat săracul Pământ. Nu-i. Panimaeshi ? Nuuuuuu-i. Sau dacă este, eu, cel puțin, nu am auzit.

Nu ne mai învățăm lecțiile ... ehhhh ...

Avem savanți care caută să afle cum să mai creeze armament irepetabil ... că ... dacă ... într-o zi ... ar începe o bătălie între „lei”, „lupi”, „cerbi”, „tauri” și POATE extratereștri, omul (dacă poate fi numit „om” ăsta), ar vrea să fie cel mai tare din parcare ... Cu cea mai mare jucărie distructivă inventată la moment. De ce jucărie ? Căci e copilăresc. E copilăresc să crezi că așa vei recupera careva complexe. Iertat să fiu dacă am apăsat pe vreo rană.

Avem inventatori care DEJA au inventat traducătoare în timp real. Și-i asta, Feghea ? Un naușnic (o cască). Așa un pribor (device), care-l bagi în ureche și mai dai unu și altcuiva și vorbiți fiecare în limba lui, dar naușnicu (respectiv, device-ul) vă traduce instant.

Wuuuuaaaaa !!! Ciotka (nice), așă-i ?

O brânză ! Treși la loc. 2. Mâine la școală cu părinții.

Nimic bun aici nu-i. Încă un device care să ne facă mai egoiști și mai lenoși. Da tu, Feghiuță, nu te supăra pe mine și iartă-mă te rog că vorbesc cinic, dar ai să înțelegi ... când ai să mai crești ;)

Ăăăă ... ah, daaaa ... Apăsăm butonașul care deconectează sarcasmul și conectează filosoful.

Dacă s-ar usca doar jumătate de copac, s-ar usca și jumătate de suflet. E timpul să înțelegem că totul e un întreg. E timpul să înțelegem că nu am venit aici să concurăm, să demonstrăm cine e mai tare sau cine are dreptate. E timpul să NE IUBIM ! Să iubim totul în jurul nostru. Și mai ales pe omul de alături, care este nefericit (aparent rău în ochii tăi). Salvează-te pe tine și vei salva lumea. Bagă o semință la suflet și ud-o în permanență, că doar așa te vei bucura de verdele frunzelor.

Ăsta, presupun, e mesajul Creatorului ce ne-a făcut.

Dar noi ? Ce învățăm ?

P.S. : Dacă tu, cititorule, nu m-ai înțeles, iartă-mă te rog. Toți suntem oameni și mai greșim. La mine curge sânge printre cuvintele adunate-n cap de ani. E uman și asta ...

Iubiți. Credeți. Vă cuprind.