Cum să îi ajut pe alţii?

Bufnicind* Creionul noaptea asta a primit neaşteptat câteva întrebări:

("Bufnicind", de la "bufniţă", de la activ noaptea)

- Cum să acord timp pentru fiecare?
- Dar dacă nu e obligatoriu să acorzi timp pentru fiecare?
- Dar eu vreau. E unul din visele mele.
- Şi unul din ale mele la fel.
- Cum pot să-i ajut pe alţii?
-Ajutându-te pe tine în primul rând. Nu poţi hrăni un flămând când singur nu ai ce mânca.
- Dar eu sunt ok. Împlinit.
- Atunci?
- Mi se cer sfaturi. Eu îi înţeleg pe toţi. Mie-mi reproşează că nu îi înţeleg. Băţ cu 2 capete.
- Păi, totul are 2 capete-n viaţa asta. Nu putem să-i înţelegem 100% pe fiecare. Sfaturile ce pot ajuta pe unul, poate să nu fie benefice pentru altul, sau chiar să facă rău. Fiecare e diferit, cu viziuni diferite, vede lumea prin ochii lui, bazat pe cunoştinţele şi experienţa proprie.
- Atunci de ce mai cer sfaturi?
- Pentru că caută disperat un răspuns. Se gândea poate tu eşti omul ce ştie.
- Şi cum procedez? Căci dacă tac, mi se reproşează oricum.
- Îi spui că părerea ta e subiectivă. E doar o părere, dar asta nu înseamnă că e corectă şi pentru el. Ori găseşte singur răspunsul, ori acceptă marja de eroare din exterior.
- Dar eu aş vrea să-i dau răspunsul corect.
- Urechile, ca şi ochii, acceptă doar ce vor şi la fiecare diferit. La unii, urechile chiar se închid dacă informaţia nu e potrivită sau nu livrată cum ar vrea.
- Aşa e ...